Sapunul pentru par

Sapunul pentru par a fost solutia traditionala de spalare a parului pana dupa cel de-al doilea razboi mondial. De fapt , unica varianta de spalare a parului. Prin inventarea unor ingrediente chimice rolul sapunului a fost preluat de acestea. Mai ieftine, mai stabile, mai usor de prelucrat. Astfel s-a implementat termenul nou de sampon. Termenul de sampon se pare ca a fost preluat din India unde se folosea o fiertura de plante pentru spalarea parului. Dar el nu este sinonim cu cuvantul sapun. In timp s-a incetatenit termenul ca produsul cosmetic destinat spalarii parului.

Pana spre sfarsitul  secolul XX sapunul pentru par nu prea a evoluat. Diferenta fundamentala intre cel cu scop detergent si cel cu scop uman o dadeau ingredientele. Selectionate si nerancezite. Apoi farmacistii vremurilor au inceput sa introduca in el diverse functii terapeutice. Functii care inca se aplica chiar si in industria chimica .

La sfarsitul secolului XIX exista insemnari despre ”saponul praf” al lui Scwartzkopf, un farmacist din Munchen. Reusise sa macine fin sapun, praful de sapun sa-l amestece cu diverse prafuri si extracte. Nu a fost o solutie revolutionara, dar a insemnat un pas in plus.

In familia romaneasca sapunul a fost unica solutie pentru spalarea parului pana aproape de revolutia din 1989. Chiar daca formatele chimice existau, ele aduceau aparitia matretii fapt pentru care nu erau extrem de utilizate. Mult dupa revolutie au aparut formatele vest-europene , mai parfumate, mai atragatoare.

Reintoarcerea la forma naturala, spre sapun, este un trend mondial.

Sapunul pentru par

actual, a evoluat in pas cu timpurile. Are acces la ingrediente care sa egaleze manifestarile variantelor chimice. Are acces la informatii stiintifice de saponificare in vederea obtinerii acelei stabilitati necesare in orice act comercial de dimensiuni mari.

Pastreaza calitatile nonalergenice ale vechiului sapun. Si calitatile hidratante pentru un risc ZERO de matreata. Si curatarea delicata pentru un pieptanat fara efort.